Tehnica: mixed-media; compus din 30 de elemente machete - figurine (foto siluete in cutiute de carton, 8 concepte printate anexate fiecare cu insemnari zilnice

O machetã este întotdeauna o constructie in miniaturã. O istorie a configurãrii de la invitatie pinã la sosire la locul expozitiei. Miniatura înbãierii gîndurilor, performanþelor cotidiene, a discutiilor familiale în legaturã cu evolutiile, rãsturnãrile ideatice si formale ale acestei lucrãri de la o zi la alta. O performantã în spatiu privat, transferatã într-o machetã pentru spatiul public, si mai departe expus în Baia Turceascã ca un produs cultural si obiectul experientei altora.

MOCK-UP OF A FAMILIAL WORKSHOP - photo-instalation, 2001
Elements: 30 mock-up elements (photo silhouettes-figures in the carton boxis), 8 printing concepts with the daily notes attached, size 3 m x 1,50 m

A mock-up is a miniature scale model alwais. A mock-up of the history-configuration from the invitation by the organizers and to the meeting with the space of the exhibition. A miniatural mock-up of the concepts and ideas, of the daily performances, of the familial debates about the evolution or upsettings of ideas and elements- configurations day after day of this work. A performance in privat space, transfered in a mock-up for public space, and exhibited as well as a cultural product and an object.

MOCK-UP OF A FAMILIAL WORKSHOP

1) NON LABORIOSA, SED DELICIOSA
Multi au asociat punctul 0 ca începutul genezei. Adevãrat, în artã ca si în matematicã, segmentele
-¥ la 0 sau 0 la + ¥, sînt la fel de importante. Artistul opereazã atît cu elemente negative , cît si cu elemente pozitive. Aceste elemente au conotatii legate de trãirile sale în timp si spatiu. El reflecteazã asupra acestora si atunci cînd aparent nu munceste. Acea stare idealã paradisiacã, fãrã starea activã a spiritului si efortul corpului, ar însemna o stare trîndavã (lenesã), o incapacitate a sensibilitãtii de a reactiona, sau poate o atitudine de contemplatie goalã fãrã un motiv lucrativ.

Many have associated point 0 with the beginning of the Genesis. It is true, both in art and in mathematics - ¥ to 0 and 0 to +¥ segments share the same importance. The artist operates both with negative and positive elements -these elements have connotations that are connected to his or her experiencing time and space. The artist ponders over these even when he or she does not work (apparently). This ideal paradise state, without the active state of the spirit and the effort of the body, would be similar to a state of idleness, of laziness, a disability of the sensibility to react, or maybe an attitude of void contemplation without any lucrative model.

2) SOURCE OF INSPIRATION
Motivul inspiratiei provoacã aceastã stare de contemplatie fãrã durere, fãrã rit si fãrã subiectivitate. Sensibilitatea fãrã motivul inspiratiei este ca o litanie, o inactivitate contemplativã imobilã, dar nici decum un concurs cu tine însuti. Concursul are un scop si un timp precis, care te obligã. Mobilizeazã atît artistul cît si mediul sãu. Confruntã lumea aparentã cu lumea realã. Creeazã situatii de coeziune a sensibilitãtii, a imaginatiei, a conceptului, a mijloacelor si a experientei folosite. Creeazã situatii limitã între dubii si optiuni sigure, între gesturile improvizatiilor ºi optiunilor definitive. Dintr-un motiv de contemplatie esteticã devine un motiv de neliniste, dintr-un motiv de neliniste un motiv de actiune, de resurectie adevãratã.

The motif of the inspiration causes this state of painless contemplation, a contemplation without rite and without subjectivity. A sensibility without the motif of the inspiration resembles to a litany, to a contemplative immobile activity, but it is not in the least a contest, a challenge to yourself. The contest has a precise purpose and time that compels you. It mobilizes both the artist and its medium. It confronts the world of appearance with the reality. It brings up situations of cohesion of sensibility, of imagination, of concept, of means and of the experience involved. It creates fronteer lines between doubt and resolute options, between the gestures in improvisation and irreversible options. From a motif of aesthetic contemplation it turns into a motif of worry, from a motif of anxiosity to one of action, of genuine resurrection.

3) HOW A FIGURATION TRANSFORMS INTO THE MOCK-UP CONFIGURATION
Cînd lucrurile sfinte sînt despãrtite de cele profane, atunci ceva este fals. Atunci totul este o litanie goalã, o contemplatie estetizantã a motivului de inspiratie, care poate paraliza starea de fapt a actiunii. Trebuie sã personalizezi, sã individualizezi acel motiv, care se comportã ca un motiv de ego superior. Motivul "sfînt" trebuie coborît la nivelul intuitiei, al reflexiei individuale si într-un cadru cotidian al familiarului. Abia atunci avansãm posibilitatea transfigurãrii existenþei noastre, acceptînd mãcar un rit, cu care arta poate sã ne familiarizeze, confruntîndu-ne cu dilemele, pudicitãtile, ereziile, tabuurile care stau în calea autodefinirii noastre. O figuratie care avanseazã un "Lifelike Art".

When holy things are separated from the lay ones, then something is false. Then everything is an emnpty litany, an aesthetisant contemplation of the motif of inspiration that can paralyse the actual state of the action. One must personalize, must provide with individuality that motif, which acts like a superior ego motif. The motif "saint" has to descend to the level of the intuition, of the individual reflection and within an everyday framework of the commonness. It is only then when we advance the possibility of transfiguring our existence, accepting at least one rite, with which art can acquaint us, confronting us with the dilemmas, the bashfulness, the heresies and the taboos that obstruct our self-definement. A figuration that advances a "Livelike Art".

4)THE BIRTH PLACE OF THOUGHTS, ISN'T THE MOUTH ONLY
(GÎNDURILE SE ZÃMISLESC .....SI ÎN GURÃ)

Artistul dadaist Tristan Tzara a afirmat cã "gîndurile se zãmislesc în gurã". Eu afirm cã nu numai în gurã. Aici m-as referi la douã probleme. Mult timp artistul plastic a fost educat sã foloseascã numai dalta, pensula, precum si alte mijloace specifice lui, nu si verbalitatea. Acest obicei a devenit pãgubos astãzi, cînd organizatorii cer de la el sã avanseze proiectul lucrarii lui si verbal (scop, motivaþii, descriere, statemente). Aceastã cerintã impusã atît de noile contexte ale manifestãrilor, cît si intelectualizarea artei, creazã si situaþii paradoxale. De multe ori teoreticienii, criticii si curatorii, managerii artei confundã un proiect artistic cu un prospect al lucrãrii. Se pune deci problema cum trebuie sã alcãtuiesti un proiect ca sã nu devinã între timp corsetul procesului creatiei si configuratiei lucrãrii respective. Experienta participãrilor mele confirmã, cã proiectul trebuie sã fie destul de larg sã cuprindã elementele improvizatiei si ale neprevãzutului, sau vii cu o temã de casã semi-fãcutã. A doua problemã la care vreau sã mã refer, cã în ciuda acestei necesitãþi a "cuvintãrii"manifestate în workshop-urile artei noastre alternative, ele sînt de multe ori nepersonale, reduse la teorii ale socializarii artei si alte trend-uri contemporane, si aceste probleme sint mai putin vizate prin prisma lucrãrilor individuale. Astfel publicul scapã o pîrghie a întelegerii prin lucrãrile aduse în proximitatea discutiilor. O întelegere fãrã trãirile posibile ale artei, ca o litanie estetico-artisticã.

The Dada artist Tristan Tzara said that "thoghts are born inside the mouth". I state that it isn' t the mouth only, and in this context I approach two issues. For a long time the fine art creator has been educated to use only the chisel, the brush and other means specific to him only, except verbality. Thzis habit has become a damaging one nowadays, when the organizers demand also a verbal advancement of his work's project (purpose, motivations, description, statements). This request imposed by both the new contexts of the manifestations and the intellectualization of art also creates paradoxical situations. Often the theorists, critics and curators and managers of art mistake an artistic project for a prospectus of the work. Therefore the question arises how should one contrive a project that would not become the stays for the the process of creation and for the configuration of the respective work. My perosnal experience of taking part in manifestations confirms it -the project has to be large enough so as to include the elements of improvization and hazard, or you bring your homework half done. The second issue is that, despite this necessity of the "speech" that manifests itself within our alternative art's workshops, these discourses are often impersonal, reduced to theories of the socializing of art and other contemporary trends, and they barely touch these problems from the light and atmosphere of the works themselves. Thus the audience misses a lever of understanding through the works brought in the vicinity of the discussions. An understanding without the possible experiences of art, like an aesthetic-artistic litany.

5) LIFELIKE ART - ARTLIKE ART
- În timpul comunismului trebuia sã lupt pentru dreptul fanteziei si libertãtii gîndirii mele, reprimat de un establishment cultural. Contra doctrinei ideologiei acre si autoritare n-am putut sã opun decît umorul spontaneitatea unui "playpower" artist. Era prima mea diviziune, între mine si artisti înregimentati.
- A doua diviziune s-a petrecut dupã 1989, intre mine ca individual artist si artisti comunitari. Artisti ai puterii si ai contra puterii. Artisti oficiali si artisti opozanti, fãcãtori de artã cu doctrinã. Mai putin cu doctrina artei civile si a limbajului artistic.
- A treia diviziune s-a petrecut între mine si artisti artizanali cei care ignorã doctrina, cãlãuziti numai de retinã si mînã.
A patra diviziune încã nu s-a înfãptuit între mine si doctrinele artei moderne. De aceea practic o artã tip dezbatere pe o temã. Vreau sã conving pe colegii mei tineri est si central europeni, care se cred în post-modernism, cã noi n-am epuizat încã acele minunate aventuri pe care altii din vest au epuizat demult. Acum trebuie sã urmãm mãcar un curs paralel al acestor experiente.

-During the communism I had to fight for the rights of fantasy and for the freedom of my thinking, repressed by a cultural establishment. Against the sour and authoritative ideology I could oppose only the humour and spontaneity of a "palypower" artist. It was my first separation, between me and the joining artists.
-The second separation occurred after 1989, between me as an individual artist and the communitary artists. Artists of the power and of the counter-power. Official artists and opposing artists, makers of art with a doctrine. Less with the civil art's doctrine and the artistic language's doctrine.
-The third separation took place between me and the artisanal artists, those who ignore the doctrine, led only by their eye and by hand.
The fourth division did not happen yet -between me and the modern art's doctrines. That's why I create a "debate on a theme" art. I intend to convince my younger East and Central European colleagues, who deem themselves to be in postmodernism, that we have not exhausted yet those wonderful adventures that the Western have lived long ago. Now we have to follow at least a parallel flow of these experiences.

6) FINITI AD INFINITI 0 EST PROPORTIO
Dorintele devin perimate în momentul cînd sînt împlinite. Cu fiecare împlinire si realizare parcã devenim mai goi pînã cînd reîncepem iar de la 0. Un alt proces de lucrare, un alt imbold idee, genezã, configurare. În acest proces 0-ul este referinta magicã. Ce este mai magic decît începutul intuitiv si conexiunile pe parcurs. Vraja atunci se sparge cînd mã întorc la ele cu reflexiile mele sau ale altora. Reflexii care împing înainte bila de biliard a configurãrii viitoare între un lucru finit si infinit, chiar si dupã ce lucrarea ajunge într-un depozit al artei sau nicãieri.

Once granted, wishes become obsolete. We grow empty with each granting and materializing of a wish, down to the point of restarting everything from 0. Another process of work, another idea-impulse, genesis, configuration. Within this process, 0 is the magic reference. What could be more magic than the intuitive beginning and the further conncetions? The spell is broken in the moment when I return to them with my own or others' reflections -they push forward the pool ball of the future configuration between a finite and an infinite thing, even after the work gets in an art's warehouse or even nowhere
.
7) DIAGRAM
Actul cofigurãrii include o serie de opþiuni. Ideal ar fi ca diagrama sã continã iniþialele acestui act. În artã însã un proiect nu este niciodatã un prospect. Dar pentru public? El are nevoie de un prospect? Dar atunci cum stãm cu teoria lui Beuys: Toatã lumea poate fi artist, totul e art?

The act of configuring includes a series of choices. It would be ideal if the diagram contained the initials of this act. However, in art a project is never a prospectus. What about the audience? Does it need a prospectus? In this case, where do we place Beuys' theory -Everyone can be an artist, everything is art?

8) MORAL
Dumnezeu l-a creat pe artist în asa fel, încît sâ aibã neapãrat atîta minte sã dea o informatie despre ce comite. Datoria lui moralã este sã observe si sã transmitã aceastã cunoastere, autocunoastere si post cunoastere si mediului sãu.

God created the artist in such a way so as to necessarily possess enough brains to give an information about what he or she commits. His or her moral duty is to observe and disseminate this knowledge, self-knowledge and post-knowledge to his medium, too.



Tanti Margareta ( Situatii gãsite 2, supraveghetor de salã)
Bartha József
Data gãsirii situatiei: 28 noiembrie 1999 / Locul: Galeria de artã plasticã Sf.Gheorghe.
Douã sãli. Într-una din ele expozitia permanentã a galeriei de artã Sf.Gheorghe. Cealaltã salã este în curs de reamenajare si este goalã cu exceptia unui afis pe peretele opus intrãrii care spune: VÃ RUGÃM NU ATINGETI LUCRÃRILE EXPUSE. Sub afis un scaun pe care stã supraveghetorul de salã (în situatia originalã tanti Margareta). Nu face nimic, sede doar acolo, parcã ar fi asteptând sã se termine ceva. Sala urmãtoare nu se vede din dreptul usii, deci situatia face ca aura afisului si a supraveghetorului sã fie aceeasi, ca si cum am asista la un performance.

Aplicatii:
a) InkJet print - 110 x 80 cm pânzã, cadru de lemn, cu textul de mai sus
Expus în Galeria UAP tg-Mures, 2002
b) Foto - Cu varianta print expusã în spatele supraveghetorului
c) InkJet print(a,b) - 2 bucãti, 110x80 cm , pânzã, cadru de lemn
Expuse la Galeria de Artã UAP; Tg-Mureº, 2002 (Opera a fost achizitionatã de Muzeul de Artã Contemporanã Bucureºti)
d) Proiectie video - loop, proiectie video infinitizatã
e) Proiectie video (d) + InkJet print (a) - loop, proiectie video infinitizatã pe un ecran alb de pânzã, în cadru de lemn de 110 x 80 cm + textul proiectat pe pânzã albã,110x80 cm , în cadru de lemn
Expus ala Galeria ARTPOOL, Budapest ca parte a expozitiei DLA
f) Performance 1- InkJet print despre supraveghetorul de salã , 110x80 cm pânzã, cadru de lemn, cu textul de mai sus (a) + supraveghetorul de salã viu, sezând pe scaun în fasa afisului pe toatã durata expozitiei
Sf. Gheorghe, Galeria de Artã, Performance de 8 ore (Sub titlul de Reconstituire)
g) Performance 2 - InkJet print + supraveghetor de salã - proiectie video în timp real - 110x80 cm pânzã, cadru de lemn, cu textul de mai sus (a) + supraveghetorul de salã viu, sezând pe scaun în fata afisului pe toatã durata expozitiei
Timisoara, Festivalul Zona 4 Performance , 2002

Înterpretarea nu vizeazã opera de artã în sine, nici personalitatea artistului, ci se concentreazã asupra mediului de comunicare socialã al artei, asupra personajelor auxiliare din "spectacolul" evenimentului artistic, precum si asupra evenimentelor complementare. În centrul atentiei se aflã deschiderea festivã, publicul vizitator, supraveghetorul de salã, sau chiar si cocktail-ul de dupã deschidere. Toate aceste roluri, evenimente si contexte "aditionale" devin interesante în prezentãrile lor originale, prin legãturile create între ele si prin funcþia lor de intermediere.

În cursul tematizãrii am fost interesat de combinatia dintre prezenta nemijlocitã si reprezentãrile mediatizate, de relatia reciprocã dintre cele douã forme de prezentare si puterea de accentuare, nuantare si creatoare de sens a acestei combinatii. A fost de maximã importantã crearea unei conlucrãri coordonate a continuturilor de emotii, completãri mentale, impresii ale receptorului prin reprezentarea simultaneitãtii si secventelor imaginii mediatice si a prezentei nemijlocite.
Dupã principiile "spectacolului" muzeal (Anna Wessely), spectatorul aflat în mediul obiectelor expuse vederii si în anturajul imaginilor evocate, în cãutarea experientelor senzuale, a cunostintelor si a experimentãrii trebuie sã-si asume o atitudine de asteptare silentioasã si de respect fatã de necunoscut.
În acest spatiu cu puteri transfigurative al sãlii de expozitie, supraveghetorul de salã, la fel ca toate celelalte obiecte "arãtate", devine un obiect estetic creat pentru delectarea privirii.

"VOM MUNCI SI VOM LUPTA, TARA O VOM INALTA" - 2000
Sandor Bartha
Totul a pornit de la lipsa de spatiu. Atunci am locuit intr-o camera foarte mica si cautam o forma adecvata acestei situatii. Vroiam ceva mic, care in acelasi timp contine posibilitatea variatiilor multiple. Asa am ajuns la figurinele "playmobil", pe care le-am investit cu diferite roluri si le-am fotografiat. Mai tarziu, cand le-am expus, am fost fascinat de modul in care acestea intrau in legatura cu spatiul. De atunci ma comport ca un regizor, creez situatii care se petrec undeva intre fictiune si realitate.
"Vom munci si vom lupta, Tara o vom inalta" este o ilustrare "mot à mot" a unei lozinci din perioada comunista. Lucrarea functioneaza ca un cadru dintr-un storyboard, care urmeaza sa fie completat de catre cel care o priveste. Poate fi emblema/metafora unei epoci.

CERCETATORII - 2000
Sandor Bartha
Ceea ce ma fascineaza in semiotica jocului este capacitatea obiectelor de a-si schimba sensul, cand sunt reciclate si puse intr-un alt context. Datorita faptului ca interventiile mele sunt minime, obiectele folosite de mine isi pastreaza si sensul initial, astfel situandu-se la granita a doua lumi diferite. Aceasta schimbare de sens in cele mai multe cazuri da o nota de ironie lucrarii. "Cercetatorii" s-a nascut ca parodie a unui discurs foarte prezent in epoca postcomunista: cea a centrului si a periferiei.

Matei Bejenaru
"L'air du temps"
Tehnica: triptic fotografic, 120 x 100 cm
Anul 1996
Descriere / concept:
Lucrarea face parte din ciclul fotografic pe care l-am dezvoltat in perioada 1995-1996 si care consta din investigarea prin mijloace foto si video a propriei mele personalitati.
De fapt fotografiile, au memorizat diferite actiuni si performance-uri realizate doar pentru camera foto sau video.
Titlul "L'air du temps" poate fi citit in mai multe feluri:
- numele unui parfum foarte cunoscut produs de Nina Ricci
- citit cuvant cu cuvant face legatura cu timpul
Cred ca acest triptic fotografic reprezinta personalitatea mea energetica. De fiecare data cand am expus aceste fotografii (la expozitiile "Experiment" de la Bucuresti si Cluj din 1996 si 1997 si la Galeria "Cupola" din Iasi in 1997) am folosit un numar de 5 -7 ventilatoare in functie. Aerul devenea astfel o prezenta fizica foarte perceptibila, al carui curent, uneori mai greu de suportat, ne "vorbea" despre...."parfumul timpului".

GETA BRATESCU
Cocktail automatic
Automatic - miscare (gest)care se executa fara participarea vointei. Automatism, caracterul a ceea ce este automatic, a ceea ce scapa vointei - ne spune dictionarul.

Ramane artistului sa capteze automatismele ca valori expresive (dramatice): verbale sau comportamentale, automatismele produc comicul sau absurdul, uneori tragicul; prin ele deslusim, ca printr-un obrazar transparent, chipul existentei umane.

De aceea, arta clownului nu este lipsita de profunzime. Chaplin, clownul general, a stapanit retorica automatismelor, culminand in filmul "Timpuri noi".

Fiecare "timp nou" produce o gama specifica de automatisme. De pilda, exista mai multe limbi de lemn - sisteme de automatisme verbale.

Pe de-o parte se schimba, lumea, pe de alta parte ne schimbam noi. In interiorul acestui "mecanism" de interferente, automatismele creeaza un "text" pe marginea caruia artistul gloseaza cu autoritatea libertatii sale native.

Salvinia
Emanuel Borcescu
"Vin alb sec, având o aromã puternicã, obtinutã datoritã strugurilor culessºi târziu. Acest vin este nelipsit celor care stiu sã admire emfaza vreunui colt de fatã de masã apretatã, care sunt în stare sã imagineze un întreg dialog pompos între douã funde uitate în iarbã si care îsi urmeazã muzele afisându-si dispretul fatã de încrâncenarea cotidianã. Pentru a avea aceste jubilatii interioare, se serveste rece, dând un plus de savoare, specialitãtilor salvineze."

"Vin rosu sec de culoarea catifelei de Salvinia. A fost cules toamna târziu, sezon caracterizat de adieri de vânt, provocând întâmplãri asa-zis neplãcute doamnelor care poartã rochii mai largi. Producãtorii Salviniei nu îsi asumã nici o responsabilitate dacã acest vin înfierbântã sângele domnilor, acestia devin prea insistenti fatã de doamne."

"Vin rosu demisec, echilibrat, cu aromã si buchet consistent. Te face sã-ti pui întrebãri fundamentale, cum ar fi: nu este dejunul pe iarbã, o artã de a trãi... nu este aerul curat, propice libertãtii voluptãtilor... dacã nu cumva este imperios necesar ca un vin salvinez sã fie bãut din pahare de cristal, chiar dacã aceasta se întâmplã la un picnic... dacã dejunul pe iarbã nu predispune la siestã si siesta la... Pentru a te face sã reflectezi astfel, acest vin se serveste la o temperaturã de 18-20 o C."

Alb de Salvinia demidulce este întotdeauna potrivit pentru o surprizã, acompaniind gesturile sofisticate ale unui cuceritor înnãscut si adãugându-si parfumul la buchetul acestuia de flori alese. Se serveste bine rãcit, în umbra unei grãdini cu piersici si ciresi, cu bãnci de lemn, cu flori în ghivece, cu fructe culese în cosuri împletite, pentru desert.

"Vin pretios, special produs pentru doamne. Alb de Salvinia, dulce, contribuie prin buchetul sãu aromat la starea euforicã atât de necesarã unei petreceri reusite, sau a unui picnic dupã toate regulile salvineze. Nu conteazã la ce temperaturã se serveste, atât timp cât se serveste cu o mângâiere."

Ladies
Irina Bucan Botea
"Fat ladies,
childish ladies,
glamourous ladies,
sometimes the centre of attention,
other times ignored,
All waiting to bread and all reduced to the shape of an ovule."




Ecokillers to night
Alina Buga, Alina Pentac, Dumitru Gorzo
Noaptea trecuta am visat ca eram cu niste prieteni intr-o masina mica, un fel de Tico, in care m-am trezit, dintr-o data, singura, incuiata acolo. Ma uitam afara, unde vedeam o droaie de pusti roind pe sosea. Erau si oameni mari dar nu se vedeau asa de bine. Nu stiu cum am scapat din masina! Erau cheile in contact dar m-am gandit ca nu stiu sa conduc, asa ca am hotarat sa iau masina mea.
In fine, parea ciudat ca masina mea bej era singura pata vie de culoare in orasul acela. M-am asezat la volan, care era foarte mic cu doua butoane stanga-dreapta, de unde mi-am zis ca nu-i chiar asa de
greu de condus si ma ghidam usor, apasand cate putin. In fata mea erau aduse cele mai rare specii de pusti fara directie, care alergau in toate partile si-mi era frica sa nu-i fac pilaf. Strangeam din ochi de cate ori parea c-am lovit cate unul, iar ei se distrau in continuare. Trebuia sa ajung la o intersectie, la o statie de autobuze, de unde o luam pe prietena aceea cu Tico, care m-a inchis in masina. Dintr-o data, parea ca intru-ntr-un stalp si cred c-am trecut pe langa ... cu mult secces !
Dupa aceea, ma aflam intr-o casa( de pe la 1900 ) cu incaperi inalte unde, pe fiecare colt de masa, erau farfurii cu portocale rase. Mi-am pus zahar intr-una din astea si am mancat. Era foarte bun!
Stateam cu fata la una din usile acelea inalte si am vazut ca nu mai avea clanta! Am impins cu mana si dincolo era o doamna, la vreo 60 de ani, 1,70 cu 83 Kg., infasurata-ntr-un capot in cele mai vii culori pe
care le-am vazut vreodata, cu parul strans pe moate si acoperit cu o esarfa portocalie. M-a rugat s-o ajut sa-nchida usa dintre cele doua dormitoare ca sa-si puna sutienele la uscat, zicand ca se jeneaza sa nu I le vada cineva. Am inchis usa iar ea a-mpins inca una peste ...! Tocurile usilor erau strambe si se vedeau: prima pica-n dreapta, a doua-n stanga iar geamurile erau acoperite cu panze portocalii. Doamna aceea vorbea mult dar nu auzeam ce spunea! atarnase un sutien si ma gandeam ca va atarna foarte multe sutiene ... . Tot acolo, in dreapta, era un tip catarat pe masa, care se chinuia sa prinda o fasie mare de tull pe perete. Peretii erau umpluti cu albastru si cu verde. Erau pictati! Mai erau doi tipi, ghemuiti pe podea, care trageau de tull, unul stanga, celalalt in dreapta si inca unul care impingea, cu putere, masa in perete ca sa stea materialul bine intins. I-am intrebat de ce nu pun o bagheta jos!? Mi-au spus: " Pentru ca vrem sa mai punem doua bucati de panza albastra peste masa si sa facem o suprafata curba
peste care vine asezat un suport cu rufe pentru uscat si tu ne spui, cand incadrezi, daca se vede ceva pe langa! Tot asa, intr-o noapte, eram intr-o casa foarte mare pe care, cand o priveam in alte vise, toti imi spuneau sa nu merg acolo ca este a unui tip nasol. Cand am intrat, tipu'-mi zice sa-l astept putin, sa faca un dus. Geamurile erau uriase si-n casa intra o lumina de apus foarte rosie, ingrozitor de rosie care
te putea praji. In dreptul geamurilor erau asezate, in ordine, acvarii pline cu pixuri de plastic, de cinci lei, si de fiecare pix era atarnat cate un biletel pe care era inscris cate un an: 1913, 1934, 1942, etc.! Ma gandeam, deja, la varsta pe care ar fi putut-o avea omul asta !?

DEMO
Nicolae Comanescu
1. About
2. Story:
3. History:
4. Summary of the project
5. Short bio:
6. Bio:
7. C.V.:
8. Sex
9. Virsta
10. Hobby
11. Preferinte
12. Concept
13. Context and motivation
14. Preparation
15. Involvement of participants
16. Beneficiaries
17. Scop
18. Public tinta
19. Apllicant bank details
20. Impact
21. Impact at local level
22. European dimension
23. Deviz estimativ
24. Costs
25. Income
26. Biography
27. Resumé - Shows and Education
28. Media and Press
29. Frequently Asked Questions (FAQ)
30. Comments and Acclaim
31. Sa detina un portofoliu de proiecte scrise / depuse / castigate;
32. Sa cunoasca specificul / cerintele diverselor programe de finantare;
33. Sa cunoasca procedurile de aplicatie cerute de diversi finantatori;
34. Cunostinte limba engleza;
35. Cunostinte de operare pe calculator (internet, e-mail);
36. Capacitate de munca individuala si in echipa;
37. Disponibilitate, initiativa si entuziasm;
38. Rezistenta la frustrare;
39. Rezistenta la efort pe termen scurt si pe termen lung.
40. Special considerations and other information
* Prezinta un avantaj cei care detin un portofoliu de retele de parteneri pentru potentiale proiecte.
1. ABOUT
1.1. Nu cunosti strazile.
1.2. Nu cunosti oamenii, cladirile, pisicile, masinile, prietenii, femeile, rudele, copacii, programul tv.
1.3. Daca vrei sa le cunosti, trebuie sa platesti pentru asta.
1.4. Altfel, totul devine atragator. Necunoscind nimic.
1.5. E bine asa.
1.6. Si nici nu trebuie sa platesti.
1.7. E si mai bine asa.




Transitory Notes
Aurora Dediu
January, 2002
The project entitled Transitory Notes approaches photography not only as an eyewitness of the every-day reality but also as a witness to my own growing-up process and to my own (artistic/intellectual/personal) development. The work with this medium includes curiosity and (self) research. The possibility to filter the reality through the camera lens offers me the privilege to be situated both "inside" and "outside" the subject and to visually "collect" places, events, people and things.

Many photos are realized during different travels, when photography becomes an accurate medium to perceive and appropriate a new environment. Usually, the specific details disappear when the eyes get used with the place, but the photographic recording enables me to keep fragments of this transitory visual memory.

The project retraces a visual daily journal whose atmosphere, both intimate and existential, deals with traditional determinations of the medium, being related to classical items such as structure, composition of the image, or the use of ambiguity between the status of elaborated composition and/or documentary.
I am interested in transforming the surrounding objects and the details of the every-day life into images. I associate the personal/intimate details and the documentary snapshots with a puzzle whose pieces make a complete image. The personal elements become more intimate precisely when they are associated with landscapes or documentary snapshots and included in a wider context. The fragments start to have a meaning together, to connect and to create different visual links. Those images become - through the act of photographing, through their dimensional enlargement and through their presentation in exhibitions - bright spots in my memory.

Transitory Notes is developing on several levels and the working process includes a parallel relationship between:
- Collecting the photographic material, taking photos in different places;
- Processing the new material;
- Organizing the material and presenting it in relationship with the rest of the project or as a separate section - depending of its development;
- Photo installation exhibitions;
- Archiving the material and preparing an author's book.

Conections
casa gontz
The course of life seems to be subject to a constantly changing algorithm. Cause and effect can only be defined a posteriori. This is what this series of images attempts to illustrate. The photographs, that were taken in Vienna, are interconnected by surprizing associations, be it by motive or single aesthetic elements: connection, ramification, intersection. The observer observs himself.

MAN'S BEST FRIEND
Teodor Graur
Nu imi amintesc unde am vazut sau citit aceasta sintagma. Cred ca era ceva legat de o reclama. Doream sa fac o pictura interesanta… Am ales, ca motiv, calculatorul - instrument universal (inca nu posedam un p.c. in 97) si unealta consacrata in artele vizuale: o "pensula" perfecta pentru un profesionist. Inversand relatia, am pictat un triptic… care semana cu o reclama. Titlul a venit de la sine : " Man's Best Friend ".

WALK - (a umbla si a vedea, a vedea si a umbla)
Teodor Graur
Un fel de a face fotografie citadina : daca mergem pe strada,privind imprejur, din mers, putem lua imagini cu aparatul foto la intamplare, astfel ca obtinem poze banale, neinteresante…Motivul poate chiar sa iasa din cadru…
Constienti sau nu de ceea ce se-ntampla, plimbarea e buna, iar deplasarea necesara pentru a vedea imprejurimile. Si pentru a face poze.
De aceea, nu se stie ce e mai important : a umbla sau a vedea ?.

INTIMACY 2001
Dilmana Iordanova & Mihaela Kavdanska
….
Patrick:
Well when he's with me he seems to be.
Valerie:
Does she know about you?
Patrick:
I assume so…
Valerie:
It depends on how good he is at deceiving her.
Patrick:
Or how good she is at deceiving herself.

….
Valerie:
Do you ever worry that we don't make love…very often?
John:
No… I don't really think about it that much.
Valerie:
Why not?
John:
I love you. Whether we make love three times a week or once a month doesn't really change that. This is a test?
Valerie:
I just want to know what you are.
John:
Why do women always want to know that?

….
Claudia starts to get her things.
Leon:
Have you spoken to your mystery man yet?
(She shrugs it off). Claudia:
He never came back.
(A beat on Claudia - a glimpse of her loneliness. She waves it away as she heads out the door. Leon sits in the silence.)

….
Jane:
I grew up and realised I was living with a man who I didn't love….
Leon:
Was it that simple?
Jane:
No.

Dialogues from "LANTANA" 2001

Family Portraits Series
Mihaela Kavdanska
My family has always occupied a special place in my life and, therefore, in
my thoughts and art. This series, started from presenting scenes of a day to
day family life, deals with communication and its forms. The images in
themselves are composed by juxtapositions of images of actual paintings and
their digitized ASCII code version. We witness a transformation of a visual
fact into a text, a semiotic permutation but also o physical and functional
one: although the text is unreadable, it makes appeal to this faculty of the
viewer. We have two faces of the same reality, two different versions of the
same communications. In semiological terms, we are dealing with a
communication, which is formed by three intentions: the author's, the one of
the artwork in itself and the reader's. The matter that raises a question is
that we have two different author's intentions, that is, we are close to
having two communications. The challenge for the viewer is to discover the
oneness of the message, to perceive that sometimes two or more relatively
disconnected images are part of the same more generous meaning, needing only
the power of the Reader to connect them in the same picture.

IOSIF KIRALY
Privind indirect inapoi
"Indirect" s-a nascut din constientizarea si modelarea unei dificultati personale de a intelege (si coopera cu) prezentul.

Revolutia romana a fost un eveniment care mi-a revelat aproape paradigmatic decalajul intre perceptia personala a evenimentelor asa cum s-au desfasurat ele in acele zile si intelegerea lor dintr-o perspective - as indrazni sa spun - istorica.

La inceputul lui '90 locuiam chiar in spatele cladirii guvernului si participam frenetic la toate demonstratiile (televizate) care se desfasurau in Piata Victoriei, in fata guvernului. Din cand in cand mergeam acasa sa ma mai incalzesc si priveam la televizor meeting-ul la care cu 3 minute inainte luasem si eu parte. Ce vedeam pe "micul ecran" era cu totul altceva. Nu recunosteam aproape nimic din atmosfera de la fata locului. Era socant si fascinant. Descopeream prin propria experienta, ca un copil, niste lucruri ce doar le intuiam sau la care ma gandisem si inainte, in sa pe care abia de aici incolo aveam sa le cercetez mai cu atentie: manipularea prin imagine, influenta textului si contextului asupra imaginii, puterea si limitele unei fotografii/imagini video de a transmite ceva, etc.

Revazute, la intervale diferite de la desfasurarea lor, imaginile inregistrate in acele zile, capata intelesuri diferite. Nu pot sa imi ascund o anumita duiosie amestecata cu jena cand compar propriile interpretari (din momentul trairii si dupa o distantare temporala) date acelorasi imagini si evenimente.

De atunci, imi analizez multe din intamplarile personale de dinainte si de dupa '89 si aproape intotdeauna incerc un fel de voluptate (uneori amara) cand descopar ca un cuvant, un gest, o privire au avut de fapt alte sensuri decat acelea pe care le-am perceput sau am vrut sa le percep in timp ce se intamplau.

Prezentul romanesc al anilor '90 l-am simtit, in permanenta, ostil si dur. Am avut insa sansa ca periodic, sa ma distantez de el (geografic), plecand si revenind, ceea ce mi-a pastrat oarecum ochiul si simturile de observatie treze. Pe de alta parte, schimbarile petrecute au fost fascinante si, privind inapoi, nu regret ca am participat mai mult sau mai putin direct la ele.

Consider ca unul din cele mai bune lucruri pe care am putut sa le fac in acesti ani, a fost sa inregistrez ce se intampla in jurul meu. Pentru ca mai tarziu sa le pot marturisi.

'Swing Me' Installation
Vlad Nanca
The installation consists of a swing and a video projection.

The image on the projection is a video sequence of me pushing a swing (please see film stills). It is filmed by placing a camera on the seat of the swing, so what you actually see in the video projection is first the soil on the ground and then the image as it goes up to my feet and then makes its way up my body to my face and then to the sky and then back down again in the motion of swinging. This action is looped and continues over and over again as I push the swing. The visitors of the exhibition are invited to sit on the swing which is placed in front of the video projection and watch it in its intended context. The feeling that the person gets whilst swinging on the swing is trying to get in rhythm with the movement of the camera in the video projection, so ultimately it is as if I am pushing the visitor on the swing. The installation thus becomes a (virtually) interactive piece.

The video was filmed in the exact park that I used to see from the window of the apartment which I grew up in. In the background you can see a typical socialist apartment block which important for the context of my piece because it is the visual background of my childhood and it is necessary for the exhibition goers to see this because it gives them an illustration of the exact context that I grew up in.

Vlad Nanca was born and raised in Bucharest, Romania where he continues to live and work as a freelance photographer whilst studying photography at the Art University of Bucharest. Nanca specializes in still photography working with both colour and black and white images.
The images featured in the solo exhibition 'Swing Me' combine striking colour with long exposure and the use of flash to create photographs that see the characters in Nanca's photographs look almost ghostlike. It may be implied that these images of ghosts seen in Nanca's work can be linked to the historical conditions surrounding his hometown of Bucharest. During Communist rule many beautiful tenth-century houses and churches were demolished in the capital's center to be replaced by Ceausescu's dream of a new immense palace (the third largest building in the world which is now known as the Palace of the People). There are numerous stories surrounding this palace and it is said that lots of people were supposed to have died during its construction. It is here, next to this immense building where the park in which many of Nanca's photographs are taken.
This perhaps somber description of Nanca's photographs may be juxtaposed with Nanca's own inspiration and motivation for 'Swing Me'. Nanca grew up in what many would call a typical Bucharest 'neighborhood', a maze of identical apartment blocks. Nanca remembers how these apartment bocks made the Communist regime so proud because they gave people somewhere to live. It didn't matter that they lived with no heating, no hot water and sometimes no electricity. The system gave them houses. Reminiscing about his childhood and remembering what gave him pleasure during what may be described as a challenging time was staring for hours out of his window looking onto a playground below. The playground kept a lonely swing frame but no swing was attached and instead of being used for swinging, the bars served as goalposts instead. There was hope hidden in this striking image, as Nanca knew that there would come a big surprise. On Romania's National Children's Day people would come and fix the swings. They were repainted and finally used for their true purpose. Nanca, instead of playing on the swings would remain sat at his window and watch. This observation of people enjoying swings for their real, true purpose can be seen in Nanca's work as he continues to spend time watching people enjoy the swings. Nanca documents his friends and those close to him playing on the swings, urging them to go back to their childhood so that he can photograph them. Through his exhibition 'Swing Me' other people can also enjoy them.

ioana nemes
feb 2003
cred ca sta in curiozitatea fiecaruia dintre noi
sa incerce viata la diferite dimensiuni. jucand rolul
unui liliputan sau pe cel al unui gulliver insusi,
iti schimba oarecum viziunea asupra propriei dimensiuni.
personal, mi s-a parut mult mai interesant sa explorez
lumea miniaturala a liliputanilor, probabil si pentru ca
in viata reala dimensiunile mele (1,87 cm) sunt suficiente,
iar perspectiva unui urias n-ar fi facut decit sa-mi
accentueze si mai mult frustrarile. oricum, alice
in tara minunilor le-a incercat pe toate.

constituirea unei lumi proprii miniaturale sta in puterea
noastra de a ne proiecta in rolul unui mic dumnezeu,
cu grijile si responsabilitatile aferente. devenind astfel la rindul
nostru protectori.

n-am vrut sa ofer acea tenta sexuala fotografiilor mele,
doar ca nu m-am putut abtine sa explorez si aceasta parte
din moment ce partenerii mei de joaca erau atit de prietenosi
si de vulnerabili. practic, in fata unor papusi-fara-feed-back-real
oricarui inhibat sexual, oricarui timid sau introvertit
imaginatia ii prinde aripi si capata puteri eliberatoare.

MIHAI OROVEANU
In transis…
Incepand sa fotografiez, am avut - probabil ca toti cei care tin o camera in mana - o perioada in care am fost de o inevitabila inocenta, intr-un dialog cu aparatul care devenea din ce in ce mai important pentru mine, din ce in ce mai personal, dominat de un puternic sentiment de insingurare. Gestul punerii aparatului la ochi este si un fel de a te ascunde, de a te izola. Am avut intotdeauna un usor sentiment de vinovatie, realizand ca pot sa manevrez memoria mea si a altora cu ajutorul unui spatiu obscur - al camerei - in care numai eu aveam privilegiul sa ma uit pe aura cheii. Mai tarziu, ca profesionist, m-am simtit opresat de comanditar, de imaginea impusa sau cenzurata, din motive profesionale, sentimentale sau politice. A fost momentul "pierderii inocentei".
Decupajul fotografului nu este deloc discursiv, este o incercare de concentrare a unor tensiuni a caror origine si rezultat eludeaza articularea discursiva. Aceasta operatie poate sa fie marcata de un orgoliu para-artistic, legat de un anumit gen de luare in posesie a subiectului, mai rau, subiectul devine tinta urmarita si vanata cu o agresivitate nedeclarata. De-a lungul anilor am facut fotografii de tipuri foarte diferite, care pot fi, cu toate acestea incluse, toate in categoria fotografiei documentare, cu arie foarte larga de subiecte, de la fotografie de sport sau publicitara.
Alaturi de aceste lucruri, facute nu o data la comanda, am facut si multa fotografie libera, snapshot-uri carora la inceput nu le-am dat prea mare importanta si pe care le-am clasat intr-un capitol sub titlul generic "Diverse". M-am trezit la un moment dat in brate cu o serie care, in mod surprinzator pentru mine, avea o anumita coerenta; ceea ce incepusem prin a face instictiv, voluntar, am ajuns sa caut in mod deliberat. Daca ar fi sa incerc sa dau un nume la ceea ce leaga intre ele toate aceste imagini disparate, s-ar putea spune, postúri ale singuratatii. Aproape fara sa-mi dau seama urmaream - mai bine zis vanam - figuri izolate ale caror siluete, statice sau in miscare, jucau de fapt un rol important in definirea acestui sentiment.
Aceasta serie - care nu stiu cand a inceput si nu stiu cand o sa se termine - are pentru mine conotatii funerare; am banuit intotdeauna ca o astfel de silueta anunta un gisant. Personajele din aceste imagini, in marea lor majoritate necunoscute, nu evoca pentru mine nici o poveste, citirea lor nu trebuie literaturizata. Aparenta dimensiune temporala pe care o contin e factice. Caracterul tranzitoriu al miscarilor si gesturilor lor nu anunta sau promite injghebarea unei naratiuni; dimpotriva, in chiar aceasta aparenta angajare a lor intr-o actiune, ceea ce ma atrage este congelarea temporalitatii.

7 Ways to Feel Better/ 2001/video dv, 9'56"
Alina Pentac
A project about identifying yourself with the society you live in and
finding solutions to achieve your goals/your happiness in this life.

This project is a work in progress , so the number of "ways" may increase;
titles:
1: Rerereinvent Yourself ./2001, 1'31"
2: Enjoy The Muuusic Of The Spheres./ 2001, 1'29"
3: Take Your Day One Ssstep At A Time. / 2001, 1'33"
4: Clear Your Aura./2001, 1'24"
5: Search For The Herooo Inside Yourself./ 2001, 0'52"
6: Love your enemies./ 2001, 1'36"
7: Improve Your Sexxxx Life./ 2001, 1'15"

VIATA E FRUMOASA/LA VITA E BELLA 2003
Gheorghe Rasovszky
- asta isi ureaza oamenii normali

- o informatie ca un hit ca sa nu zic slagar

- cu toate acestea multi fredoneaza (fara sa stie) cantecele mortii si asta ii tine in viata

- spre binele beneficiarilor

- am fost si voi fi intotdeauna de partea celor care isi tatueaza pe trupuri saracia si in sufletele oamenilor speranta fara sa isi ascunda amaraciunea

-fiindca acolo imi este locul

-pe anumite planuri poate ca realizam cate ceva din ceea ce ne propunem sa facem pe lumea asta si asta e minunea care ma face din lucid fericit dar azimutul meu fundamental este acolo unde incepe (sau se termina) o nemultumire ancestrala

GHEORGHE RASOVSZKY
De la accident la Occident, de la internat la Internet
In toiul unei discutii din vara anului 1999, un bun prieten pictor revenit temporal din Occident pe meleagurile natale, mi-a comunicat, imperturbabil ca pentru el (si nu numai) arta a murit.
Enuntul simplu al acestui necrolog adus din supercivilizatie m-a facut, involuntar, sa privesc in jur.
Ne aflam in sudul extrem al Dobrogei, in mijlocul unui crang mirific din apropierea Dunarii. Aceasta zona neumblata, acest loc fericit ne fusese parca harazit; greu de digerat, vestea prietenului meu intr-un asemenea peisaj.
De ce n-am accepta insa linistiti, ca erudita si coplesitoarea noastra experienta artistica dublata de acel experimentalism fanatic pe care unii dintre noi il respira prin toti porii, ne separa definitive de perceptia inconjuratoare, epuizata astazi de un cretinism general mai fertil ca niciodata.
Sa spunem oare pa si pusi modului nostru de a fi, sa devenim terminale de concepte si sa inauguram noi sucursale de inginerie artistica?
Inclin sa cred ca eroarea unui asemenea proiect este fundamentala. Cel putin in ceea ce ma priveste. Sunt artist si vad altfel lucrurile. Intuiesc ca mizeria este doar un conglomerat de epitelii umane si nimic mai mult. Poate de aceea asociez imaginea Romaniei actuale cu o sfera inoxidabila, o bila scapata dintr-un rulment urias, in timpul unui inevitabil accident, petrecut in 1989.
Bila zace uitata undeva in noroi, stralucind ca un dinte de vipla. In interiorul ei zac amestecate cantitati predominante de saracie, neincredere, orgoliu, invidie, oglindite paradoxal intr-o priveliste de vis. Ca un blender urias, bila se misca uneori, cutremurata de acest amestec inexplicabil si amestecul tinde sa se omogenizeze, incet dar sigur.
Pentru un analist iscusit, estet extrafin sau mai stiu eu ce melc in cautare de cochilie, concluzia este una singura. Din crancena marmelada nu se mai poate face nimic. Nici macar o apa si-un pamant. Abia in asemenea conditii democratia isi poate oferi fecunditatea.
E ceea ce marea mediocritate asteapta. O clisa care sa le ascunda identitatea.
Din clisa apar periscoape spre un Occident utopic ce depaseste cu mult imaginea atat de distorsionata a Occidentului real. Cei ce isi permit luxul teleportarii direct din poiata o fac cu tot cu gunoiul lor ancestral, ascuns profesional prin subterfugii cosmetice.
Mutantii capitalismului autohton pot face freza oricui. Culturii romane in primul rand. Cu gelul lor specific. Gel de limax. De profesionist.
Am mai trecut prin asta, intr-o perioada comunista cu un marketing ceva mai diluat. Vedetele acelor vremuri erau totusi niste bebelusi in comparative cu progeniturile actuale. Cert este ca Acum existenta noastra, a celor implicate in deconstructia unei societati bolnave de nonvaloare, este mai amenintata ca oricand.
E clar ca lumina zilei ca tranzitia Romaniei spre civilizatie a inceput doar in maruntaiele laptop-urile.
Daca nu ne va contine, arborele genealogic care se prefigureaza se va usca. Designerii viitorului fac inca nani, in cautare de spirit.
Nu exista nici un fel de Dead Line.
Ar fi ridicol sa vad lucrurile in roz

"Azi e 1999. In 1959 tata mi-a restituit aparatul sau de fotografiat in virtutea hotararii sale irevocabile de a ma face fericit. Acest implant de libertate este nerevendicabil. El poate fi oferit, impreuna cu Poltergeist-ul meu personal.

Travel
Maria Stan
200 km în 265 cm. Dimineaþa devreme dinspre Ardeal spre Bucureºti. Alþi doi calãtori dorm. Imaginea unuia dintre ei o vad mereu reflectatã in geam. Celãlalt ofteazã deranjat de sunetul pe care aparatul de fotografiat îl face când declanºez. Las in urmã verdele natural pentru o prea frumoasã fabricã de bere. Un tren care trece prea aproape îmi aduce aminte cã, din pãcate, mã întorc iarãºi acasã. Urma unui copac pe un fundal industrial. În multe filme oamenii cãlatoresc cu trenuri de marfã. Aproape întotdeauna oamenii ãºtia au o poveste tragicã. Destul de mult verde.
Mã opresc aici.

INTERVIEWING THE CITIES
- subREAL -
A sequel to the projects "The Art History Archive" and "Serving Art", "Interviewing The Cities" aims at documenting private histories in relation with institutions (political, cultural) and sites (architectural, natural).
The project is structured in three steps; main medium - b & w photography; main strategy - interaction with people and environments. The outcome is a subjective record to certain ways of building private and collective memory, of defining human identities and the way they relate to institutional representations of power politics.
The fulfillment of the project depends on the support of local art communities and institutions.

Steps:
1. "Re-enacting....". A series of double portraits of "visual communities" (artists, curators, critics, collectors, architects, etc.). Using the semiotic filter of technical photography, "Re-enacting...." recycles the knowledge from the "Serving Art" series as a procedure for documenting the role of the human factor within the art mechanisms.
2. "Framing..." An exploration of urbanism, as manifest in the historical development of representational buildings, cityscapes, parks etc. And a visual research on the relation between nature and city through landscape design. Inspired by the clichés of institutional tourism, the series is illustrating the connections between architecture/natural habitat and Power .
3. "Listening to Sculpture" A thread based on the ambiguous function public monuments fill in the process of building mentalities. Generating referential energies ignored by the city dwellers at the level of consciousness, monuments are pivotal in the analysis of the urban psyche.

"Interviewing The Cities" took shape in the mid 90s at Künstlerhaus Bethanien; was continued in 1997-1998 at the Akademie Schloss Solitude, Stuttgart. It was developed in: Vienna, with the support of KulturKontakt; Amsterdam, through the financing of Stichting De Appel; Helsinki, through a residency from the Nordic Institute for Contemporary Art. In 2001, the project was taken further in Turku, Montreal and Strasbourg. In 2002 "Interviewing..." is hosted by IASPIS in Stockholm.
The outcome of the project will be a series of publications in different formats (book, web site, CD ROM).

"Interviuri cu Orasul" este un proiect în desfasurare ale carui surse tematice si estetice se regasesc în seria anterioarã "Servind Arta" inceputa la Berlin in 1995-96 si continuata la Stuttgart in 1997-98 si prezentatã în cadrul pavilionului României la Bienala de la Venetia din 1999. "Interviuri cu orasul" a fost dezvoltat pânã în prezent la Viena, Amsterdam, Helsinki, Strassbourg, Montreal, Turku, Stockholm si partial in Bucuresti.
Proiectul se constituie in trei sectiuni complementare:

Re-interpretãri - Duble portrete de artisti, critici, curatori, colectionari. Folosind filtrul semiotic al fotografiei de reproducere, aceasta sectiune recicleaza iconografia din "Servind Arta", incercind sa defineasca rolul factorului uman in mecanica productiei artistice.
Cadraje - O explorare a gindirii urbanistice, asa cum se manifesta ea in dezvoltarea istorica a cladirilor reprezentative, a vedutelor si parcurilor. Inspirata din cliseele turismului institutionalizat, sectiunea ilustreaza legatura dintre arhitectura, arhitectura peisagera si miturile politice.
Ascultând sculptura - Porneste de la rolul ambiguu pe care il joaca monumentele in dezvoltarea mentalitatii urbane. Generind energii referentiale ignorate la nivelul constientului monumentele sunt un factor pivotal in compunerea discursului citadin, pe multiple planuri (estetic, ideologic, simbolic).

back