A
Fost
2007
/ 2006
/ 2005
/ 2004 Inaugurare
MNAC / 2003
/ 2002
Mark Lewis - Landscapes
16 noiembrie 2005 - 10 februarie 2006
Curator invitat: Enrico Lunghi, Director Casino Luxemburg / curator: Ruxandra
Balaci
organizator: Suzana Dan
"Filmul este o inventie veche.
E putin prafuit, dar artistii culeg din ramasitele lui, regindindu-i istoria",
spune Mark Lewis. Fascinat de seductia cinema-ului, Mark Lewis a inceput
sa experimenteze cu filmul la mijlocul anilor '90. Artistul porneste de
la ideea ca cinematograful a intrat in faza terminala ca mediu predilect
al artei de masa. De aceea, se poate spune ca lucrarile lui sint mai apropiate
de filmul independent decit de productiile video low-tech. Expozitia Landscape
de la Muzeul National de Arta Contemporana este o selectie compusa din
cele mai recente productii video ale artistului (2001-2005).
Recunoscute atit in Europa, cit si in America de Nord, filmele lui Mark
Lewis au fost selectionate in multe expozitii solo sau de grup. Dintre
acestea amintim: Re-makes at CAPC Musee d'art contemporain de Bordeaux,
si (Based upon) True Stories, la Witte de With in Rotterdam, 2003; Liverpool
Biennal la Tate Liverpool, in 2002; Mois de la Photo, Montreal, in 2001;
Intelligence: New British Art 2000 la Tate Britain, Londra, in 2000; Cinema!
Cinema! The Cinematic Experience la Stedelijk Van Abbemuseum, Eindhoven,
in 1999; si L'effet cinema, la the Musee d'art contemporain de Montreal,
in 1997.
Despre cateva peisaje si scene urbane filmate de Mark Lewis
Enrico Lunghi
Imi place incetineala cu care Mark Lewis ma conduce prin peisajele alese de el si ma abandonez cu placere scenelor neverosimile pe care el le creaza. Primele dau treptat densitate fizica privirii mele, in timp ce ultimele indeamna la reflectie si trezesc memoria vizuala, aceasta arhiva de imagini pe care o purtam in mintile noastre si ale carei sertare se umplu mai mult sau mai putin intentionat. Mijloacele pe care Mark Lewis le mobilizeaza pentru acest joc dublu dintre corp si intelect sint de o simplitate inselatoare: filmare directa, camera de filmat imobila in cea mai mare parte a timpului, si actiune care se integreaza firesc in peisaj.
Filmele sint scurte. Intre doua si sase minute, arareori atingand zece minute. In schimb, asa cum se poate vedea in foarte reusitele Location Photographs, publicate recent , ele sint rezultatul unui proces indelungat de fotografiere si de cautare a locului si a fundalului adecvat.
Materialul vizual astfel selectat este ulterior animat prin interventii discrete, meticulos pregatite si atent controlate, pornind de la situatii reale sau imaginare, continand adeseori referinte la pictura veche si la cinema.
Astfel, in Algonquin Park, Early March (2002), obiectivul camerei ne dezvaluie treptat un peisaj grandios in care - intr-un mod aproape suprarealist - patinatori pe gheata sint inghesuiti intr-un perimetru dreptunghiular stramt, special conceput pentru acest scop. Scena aceasta de final imi aminteste inevitabil de celebra pictura a lui Peter Brueghel cel Batran aflata la Kunsthistorisches Museum din Viena. Dar privirea mea nu inceteaza sa fie acaparata de ecranul alb perceput initial, care, din nimic, se transforma treptat in fata ochilor mei in cer si lac inghetat.
Totusi, reconsiderandu-mi impresia intiala, prezenta acestor patinatori nu mi se pare imposibila, ci doar improbabila. La fel mi-a parut si trecerea - aparent providentiala - a unei barci prin peisajul sublim in care a fost filmat Alqonquin Park, September (2001). In filmele lui Mark Lewis actiunile nu sint pur intamplatoare, ci se bazeaza pe un scenariu subtil, discret, aproape invizibil.
Faptul ca nu imi dau seama de existenta unui scenariu se datoreaza poate unei forme de imitatie care ma impiedica sa-l detectez, din obisnuinta. Caci privesc o mare cantitate de imagini la televizor, la cinema sau in publicitate, iar filmele lui Mark Lewis nu se deosebesc prea mult de ele. In Windfam (2001) de exemplu, a durat ceva timp pana cand am sesizat incongruenta scenei: o femeie calare insotita de cainele ei vine sa inspecteze niste mori de vant precum un cowboy adunandu-si turma de vite, amintind de marea traditie a westernului american. Sau in Airport (2005) miscarea de du-te-vino de pe pista aeroportului pare sa se inchege intr-o actiune, si totusi nu se intampla nimic - o strategie banala din serialele TV; doar dupa o vreme imi dau seama, urmarind repetitivitatea si suprapunerea ritmurilor, ca miscarea masinilor si avioanelor urmeaza un tipar artificial computerizat.
Dar acesta nu e Hollywood-ul care iti promite ca vei trai fericit pana la adanci batraneti; la Mark Lewis nu exista o astfel de rezolvare. In Jay's Garden, Malibu (2001) camera de filmat exploreaza decorul - o locatie in care se fac filme porno - fara a surprinde altceva decat momente de pauza si conversatii inofensive intre actori. Si brusc, acest loc de o moralitate indoielnica este tranformat intr-o eterna si nesfarsita gradina a Edenului.
Cand Mark Lewis filmeaza orasul, nimic neobisnuit nu pare sa se intample. Intr-o suburbie londoneza niste copii se joaca cu mingea, in Tenement Yard, Heygate Estate (2002). Rufe colorate atarna intr-un balcon obisnuit dintr-un bloc la fel de obisnuit. Nimic nu pare sa surprinda pe nimeni. Apar totusi niste personaje, aproape neobservate, carand niste panouri mari albe. Intr-o fractiune de secunda, scena se schimba complet; din simplu document ea devine pictura, o pictura despre care as putea sa ma informez cercetand scenele de gen olandeze din secolul al XVII-lea sau realismul pictural englez din secolul al XIX-lea.
Filmele
lui Mark Lewis persista in mintea mea atat de mult timp, poate pentru
faptul ca se imprima acolo cu atata lentoare.
 |
 |
 |
 |
Valentin
Stefanoff & Nina Kovacheva - Au-dela de ce qui est visible
7 decembrie - 7 martie 2006
curator: Ruxandra Balaci; organizator: Carmen Iovitu
Nina
Kovacheva si Valentin Stefanoff fac parte dintr-o generatie de artisti
bulgari deja recunoscuta pe plan international. In prezent traiesc si
lucreaza atit la Paris cit si la Sofia.
Au-dela de ce qui est Visible, (2004), instalatie video
Instalatia
video este compusa din fragmente fara sunet asezate in contexte diferite
- chipuri uriase care incearca sa comunice cu privitorii, vorbindu-le,
si chemindu-i spre ei prin intermediul gesturilor. In pofida eforturilor
lor, chipurile ramin neintelese si izolate in spatele grilajului ferestrei.
Proiectul se concentreaza asupra relatiei individ-colectivitate, asupra
izolarii si pierderii personalitatii. Utilizind aceasta metoda de prezentare,
artistii urmaresc nu doar sa atraga atentia trecatorului obisnuit asupra
artei contemporane, ci si sa exploreze o serie de probleme si intrebari
din punct de vedere sociologic.
(Nina Kovacheva si Valentin Stefanoff)
How Near So Far, (2005), proiectie video, 4 minute
Camera
in miscare filmeaza alb-negru fuga nervoasa a unei persoane pe un cimp.
Obiectivul camerei urmareste persoana care alearga, incercind sa o incadreze,
sa o arate, sa o descopere. Ritmul obsesiv al muzicii se intensifica in
timp ce picioarele in alergare devin centrul de interes al imaginii si
obiect al dorintei. Ce putem astepta de la propriile noastre dorinte?
Va reusi oare camera sa-si prinda prada? Incotro se indreapta aceasta
cursa? Camera e instabila, ezita, se apropie si apoi se indeparteaza,
pare sa se prabuseasca, asa cum risca sa o faca picioarele dezvelite ale
femeii care alearga. Va ajunge oare aceasta cursa filmata la nivelul ierbii
intr-un impas?
(Tania Vladova)
The Stranger in Us, (2005), instalatie video, 12 minute
Doua
chipuri, doi artisti cu fata indreptata catre spectator si, in fine, privindu-se
unul pe celalalt. Strainul se afla in noi, in afara noastra, in fata noastra.
O voce de barbat din afara cadrului recita un text in engleza scris de
Nina Kovacheva si Valentin Stefanoff. Chipurile celor doi - mereu aceleasi
si totusi parca diferite -, zgomotele de fond, ciripitul pasarilor, ploaia,
creaza o viziune hipnotica in care afirmatiile si intrebarile se repeta
in bucla. Din cind in cind cei doi clipesc, chipurile lor dispar in intuneric,
pentru a relua si amplifica mai apoi schimbul de priviri si jocul intrebarilor.
Portretele celor doi artisti-spectatori sint izolate, fiecare fiind prizonier
in propriul lui cadru. Solitudinea este insasi conditia artistului, instrainarea
lui fata de el insusi.
(Tania Vladova)
Wet Contact, (2002), proiectie video, 30 minute
Ecranul
este separat in doua parti. Doua chipuri - un barbat si o femeie -, cei
doi artisti. Amindoi privesc direct in obiectivul nemiscat. In primele
minute nu se intimpla nimic. Spectatorul are senzatia ca cei doi il fixeaza
cu privirea, ca il analizeaza, asteptind o reactie…
Dintr-o data, un jet de apa il improasca pe unul dintre ei. Jeturile alterneaza,
lovind violent si dureros uneori, cind pe unul, cind pe celalalt.
Luminozitatea se shimba, sugerind trecerea unei zile.
Coloana sonora incorporeaza fragmente auditive din viata de fiecare zi,
combinate cu muzica lui Heinz Weber.
In Wet Contact, operind cu un limbaj apropiat minimalismului, artistii
ii indeamna pe privitori sa recunoasca intr-un mod aproape fizic agresiunea
si singuratatea, urmarind indeaproape reactiile feminine si masculine,
presindu-i sa-si puna intrebari despre viata in contextul societatii contemporane.
(Nina Kovacheva si Valentin Stefanoff)
 |
 |
 |
 |
Santiago
Sierra
Under Destruction #2
Coridorul din Casa Poporului / The Corridor in the House of People
14 octombrie 2005, 23.59h
Curator: Mihnea Mircan
www.santiago-sierra.com
www.prometeo-arte.it
www.helgadealvear.net
Muzeul
National de Arta Contemporana din Bucuresti a gazduit cel mai amplu proiect
de pina acum al artistului Santiago Sierra. Acesta este al doilea episod
din seria Under Destruction ce propune interventii site-specific realizate
de artisti internationali, invitati sa interogheze polemic semnificatia
politica a noii locatii a muzeului. Din octombrie 2004, MNAC ocupa o aripa
a Palatului Parlamentului, cladire cunoscuta in trecut sub numele de Casa
Poporului.
Casa Poporului, un produs al megalomaniei comuniste, este a doua cladire
ca dimensiune din lume, fiind lipsita de orice utilitate functionala si
complet izolata de viata orasului. Dupa 1989 a fost reevaluata ca produs
al geniului constructiv al natiei, fiind preluata de noua administratie.
Ea reprezinta fundalul perfect pentru a ilustra sindromul post-comunist
local: Casa Poporului semnifica deopotriva relatia conflictuala a tarii
cu istoria ei recenta si figureaza in toate ghidurile ca principala atractie
turistica a Bucurestiului.
Coridorul conceput de Santiago Sierra oculteaza intreg spatiul muzeului
si ii constringe pe vizitatori sa urmeze un traseu predeterminat, de o
repetitivitate obsesiva. Performance-ul din interiorul coridorului vizeaza
accentuarea unui stereotip despre Romania - o mostra de sociologie rudimentare
care imparte lumea in natiuni avansate si natiuni prizoniere intr-un destin
mediocru, in cistigatori si perdanti in jocul istoriei. Performance-ul
ne arata ce inseamna sa fii inchistat in prejudecati, cum e sa experimentezi
cosmarul gindirii pur schematice, intr-un spatiu obscur, lipsit de contur
si de adincime. Santiago Sierra adapteaza contextului local practica sa
de a testa relevanta si rezistenta limitelor, dispus sa admita contradictiile
adesea infernale pe care le suscita, in cautare de raporturi tensionate
pe care sa le exacerbeze, de spatii problematice pe care sa le bulverseze.
Arta lui Santiago Sierra se intemeiaza pe contradictii - incepe de la
o intrebare si o complica pina cind devine asurzitoare.
Cu
sprijinul: Prometeo arte contemporanea (Lucca), Galeria Helga de Alvear
(Madrid)
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Kinema IKON Retrospect
6 octombrie 2005 - 6 februarie 2006
curatori: Raluca Velisar, Stefan Tiron
concert de deschidere: Dyslex, SelfMade Music
kinema
ikon este cel mai longeviv grup de arta experimentala din Roamania. De-a
lungul a 35 de ani de activitate a reusit sa pastreze un echilibru optim
intre lucrarile de grup si lucrarile de autor. De aici rezulta si marca
stilistica a lucrarilor kinema ikon, respectiv abordarea de tip interdisciplinar
a unui medium specific (film, video, hypermedia) cu instrumentele domeniului
de care apartin autorii (plasticieni, literati, arhitecti, fotografi,
muzicieni, informaticieni etc.). kinema ikon, ca entitate colectiva -
grup/atelier - constituie de fapt un climat creativ deschis experimentelor
asupra limbajelor artistice.
Expozitia Retrospect prezinta cele trei etape de activitate ale grupului
din 1970 pina in 2005: film experimental (1970-1989), mixed media (1990-1993),
iar incepind cu 1994 lucrari exclusiv digitale in configuratie hypermedia
CD-ROM sau internet, si instalatii interactive, de autor si de grup. Atit
lucrarile individuale cit si cele de grup - Opera Prima, Commedia del
Multimedia, alteridem.exe si Hymera - au un caracter experimental, eclectic
si ludic. Obiectele au aspectul unor himere digitale prinse intr-un discurs
fictional non-liniar care poate fi schimbat de utilizator prin participare
interactiva. In prezent, kinema ikon, functioneaza ca atelier multimedia
in structura Muzeului de Arta din Arad. Atelierul editeaza periodic revista
Intermedia in format offset si pe internet.
kinema ikon sint: George Sabau, teoretician multimedia, Calin Man, artist
media, Alin Gherman, programator, Judit Anghel, critic de arta si curator,
Peter Hügel, arheolog, Caius Grozav, programator, Romulus Bucur,
poet, Roxana Chereches, filolog, Ioan Cioaba, inginer de sunet, si multi
altii.
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
sptv.org casa gontz
4 septembrie - 9 noiembrie
www.sptv.org
text_ro
pdf
poltur
ltd.
casa gontz
4 septembrie - 9 noiembrie
Curator: Mihnea Mircan
 |
 |
 |
OFFSET [2004]
/4 septembrie - 9 noiembrie
un proiect realizat de underconstruct.com, cu sprijinul Fundatiei HAG
http://offset.underconstruct.com
Depozit
- "Aceasta nu este o expozitie"
curator:
Mihai Oroveanu
1 septembrie 2005 - 1 mai 2006
Video Works
Jaan Toomik
2 iunie - 1 septembrie 2005
Curator: Mihnea Mircan
Expozitia de fata este cea mai mare retrospectiva de pina acum a celui
mai important artist video estonian. Ea reuneste lucrari realizate intre
1995 (" Dancing Home ") si 2005 (" Waterfall "). Instalatia
pune in lumina minimalismul si intensitatea emotionala specifice filmelor
video ale lui Jaan Toomik.
read pdf
 |
 |
| Waterwall, 2005 | installation view |
 |
 |
| Peeter and Mart, 2001-2002 | Dancing with Dad, 2003 |
LIQUID MATTER
Dan
Mihaltianu
2 iunie - 31 iulie
curatori: Florin Tudor si Raluca Velisar
Liquid Matter este o cercetare vizuala ce isi propune sa investigheze
interactiunea dintre contextul geopolitic, cultura locala si stilul de
viata international ce se produce in diverse aglomerari urbane din intreaga
lume. Astfel, sint luate in considerare o serie de aspecte precum : resursele
de apa, resursele financiare (bani - lichiditati, lichidarea fizica, spalarea
de bani), aspecte ale vietii politice (transparenta, claritate), si in
fine bauturile alcoolice si arta culinara, vazute ca elemente definitorii
ale contributiei locale la globalizarea crescinda a stilului de viata
international.
Expozitia propune o serie de interventii in Muzeul National de Arta Contemporana
si in spatiile reziduale ramase dupa noua configurare arhitecturala a
cladirii. Ea este o incercare de a contextualiza lucrari realizate chiar
in perioada construirii Casei Poporului, precum si a altora realizate
in ultimii 15 ani cind acest loc a devenit placa turnanta a controverselor,
conflictelor, jocurilor de putere si de interese din societatea romaneasca.
text
Ileana Pintilie
 |
 |
| Canal Grande, 1986 | Liquid Time, 2003 |
 |
 |
| Union, 2005 |
ixi software
22 iulie - 20 septembrie 2005
Enrike
Hurtado si Thor Magnusson
Curator: Florin Tudor
"Ixi
software este un proiect experimental prin care se vizeaza crearea unor
prototipuri pentru diverse instrumente muzicale. Sintem interesati in
utilizarea computerul ca un mijloc prin care se pot construi unelte neconventionale
pentru muzicieni, fara a incerca sa imitam sau sa copiem instrumentele
obisnuite din lumea muzicii sau tehnologia disponibila in studiouri. In
acest moment lucram cu software open source Pure Data sau Supercollier
si incercam sa creem interfete grafice pentru acesta. Scopul nostru este
si acela de a distribui aplicatiile noastre, de a le face cit mai simple
si mai intuitive pentru utilizatori.
Downloadati programele, testati-le, folositi-le si distribuiti-le, spargeti-le,
sau orice altceva, doar sa nu le vindeti."
Enrike Hurtado si Thor Magnusson
Apps:
virus, slicer, lauki, spindrum
Kid Koala (ninja tune / uk) - dj set
in
deschidere Khidja Clouds Society (with Vexx) / Ubic
Vineri, 30 septembrie, 21h00
Kunstraum Deutschland
10 iunie - 10 iulie
Curator: Ursula Zeller
Expozitie realizata si itinerata de IFA Stuttgart
Artisti: Armando, Tony Cragg, Marianne Eigenheer, Ayse Erkmen, Christine
Hill, Magdalena Jetelová, Per Kirkeby, Joseph Kosuth, Marie-Jo
Lafontaine, Simone Mangos, Nam June Paik, Giuseppe Spagnulo, Wawrzyniec
Tokarski si herman de vries
 |
 |
 |
| Tony Cragg | Joseph Kosuth | Nam June Paik |
| 3j40 16 iunie - 7 iulie Kumiko Inui, Tomio Mabuchi, Naoyuki Nagata curatori: Cosmina Goagea, Atsuro Osada |
 |
DemoKino - Virtual Biopolitical Agora
an Anti-entertainment Interactive Movie
Un proiect de DAVIDE GRASSI
3 iunie
 |
"Demokino
este un parlament virtual care prin scurte filme-parabola le ofera
votantilor (participantilor) oportunitatea de a decide asupra unor
dileme care, in mod paradoxal, devin insasi esenta politicii moderne.
Proiectul nu problematizeaza doar utopia forumului virtual contemporan
care se presupune ca deschide cai spre o participare mai directa si
mai influenta a publicului, ci evidentiaza o problema mult mai profunda
a democratiei contemporane. DemoKino ne arata in ce fel dilemele etice
ale vietii moderne devin miezul implicarii noastre in politica. Atunci cind dezbaterile in jurul vietii patrund in arena politica iar politica devine biopolitica (asa cum afirma filosoful italian Giorgio Agamben), decizia democratica ajunge in impas; in politica dezbaterile asupra legilor nu conduc cu usurinta la luarea unor decizii, iar regula majoritatii este problematica in sine. De aceea, orice reglementare politica se transforma intr-un act legitim de violenta. DemoKino este un parlament virtual care demonstreaza suficient de clar modul in care politica se plaseaza inaintea legii. Legea este doar o procedura tehnica virtuala si redundanta care mascheaza esenta politicii. Bojana Kunst |
| Muzeul
de pictura 16 mai - 22 mai Curator: Florin Tudor The
Sound of a Historical Conflict / Instalatie de sunet: Aurel Cornea Texte
de: Matei Bejenaru, Cosmin Costinas, Catalin Gheorghe, Mihnea Mircan,
Andrei Siclodi, Stefan Tiron The
Sound of a Historical Conflict / Sound installation: Aurel Cornea
|
||
|
| Noaptea
Muzeelor 14/15 mai Muzeul va fi deschis toata noaptea, organizind un program special de proiectii de film/video (grupul SpoilerTV) si muzica experimentala. Toate expozitiile vor fi deschise publicului pina la ora 2 AM, iar intrarea va fi libera. Evenimentul se sincronizeaza cu evenimentul similar din Paris ce are loc in acelasi timp, si este organizat cu sprijinul oferit de Direction des Musees de France.
At
the border sptv.org DJ Vasile, Electric Brother & Save As, Vj Casa Gontz, Vj Harald Scherz |
 |
| Terrains
Fertiles in Bucharest 25 aprilie - 14 mai 2005 http://www.terrainsfertiles.org/ |
 |
 |
 |
| HEXSTATIC
LIVE (Ninja Tune - UK) 7 mai 2005, 21h00 coordonator: Cosmin Tapu Atunci cind MTV a transmis pentru prima data un videoclip pe 1 August 1981 nu a fost deloc surprinzator ca videoclipul ales a fost cel al formatiei The Buglles, "Video Killed the Radio Star". Din acel moment, videoclipul s-a dezvoltat ca gen independent, promovind creativitatea si independenta. Era cu 20 de ani inainte de 2001 si nimeni nu se gandise sa inregistreze un album de muzica care sa cuprinda si imagine. Atunci au aparut UK duo HEXSTATIC de la Ninja Tune cu debutul lor audio - visual "Rewind". Hexstatic sint Stuart Warren Hill si Robin Brunson si lucreaza impreuna din 1995 in cadrul colectivului Ninja Tune. In ultimii patru ani au scos trei albume, CD / DVD, iar in 2004 lanseaza la festivalul Sonar din Barcelona primul aparat de mixat A / V simultan: Pionneer DVJX1. Pe linga performance-urile din marile cluburi din New York, Tokyo si Londra, in ultimii ani au avut doua show-uri memorabile la Expo Lisaboa si la muzeul Guggenheim din Bilbao, precum si la mai multe festivaluri new media In
deschidere: Electric Brother live feat. Marta Hristea / Vlaicu Golcea
/ Ion Baciu jr. |
| OFFSET[2004]
(off-line) - prezentarea cd-ului 20 aprilie, 19h00, mediateca /cafenea Invitati speciali : ELECTRIC BROTHER - dj set COSMIN MOLDOVAN & SERGIU DOROFTEI - vj OFFSET[2004] (on-line) http://offset.underconstruct.com/ un proiect de Underconstruct.com, cu sprijinul Fundatiei HAG |
|
| EUROPE
IN ART - A HVB Group Project 11 martie - 17 aprilie Lucrari din colectia Bancii HVB Austria, Bulgaria, Cehia, Germania, Ungaria, Polonia, Romania si Slovacia. Artists:
Berenice ABBOTT, Nobuyoshi ARAKI, Joseph BEUYS, Henri CARTIER-BRESSON,
Laszlo FEHER, FISCHLI & WEISS, Andreas GURSKY, Candida HOFFER,
Peter KOGLER, Oskar KOKOSCHKA, Imi KNOEBEL, Hermann NITSCH, Sigmar
POLKE, Arnulf RAINER, Gerhard RICHTER, Michael RITTSTEIN, Svetlin
RUSSEV, Serge SPITZER, Wolfgang TILLMANS, Massimo VITALI, Erwin
WURM and others. |
||||||
|
| ART
DIGITAL VIDÉO 24 februarie - 20 martie MNAC & Institutul Francez din Bucuresti Curator: Laurence Hazout-Dreyfus Artists: Haluk Akakçe, Julien Alma + Laurent Hart, Julien Baumann, Tobias Bernstrup, Tobias Bernstrup + Palle Torsson, Mathieu Briand, Sadie Chandler, Marcel Croubalian + Nathalie Novarina, Jean-Gilles Décosterd + Philippe Rahm, Feng Mengbo, Pierre Giner, Felix Stephan Huber, Kolkoz (Samuel Boutruche + Benjamin Moreau), Martin Le Chevalier, Zilla Leutenegger, Katarina Löfström, Melik Ohanian, Sven Påhlsson, Bruno Samper, Stéphane Sautour + Virgine Barré, Palle Torsson, Patrick Tuttofuoco, Tim White, Italo Zuffi Un
proiect realizat de AFAA (L'Association Française d'Action
Artistique) si Ministerul Afacerilor Externe din Franta |
|||
|
|
